Revenirea lui Isus
Autor: Aurel Alazaroaie  |  Album: fara album  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de proeunicia in 20/08/2011
Iata, semnele venirii bat in prag ca un mister,
Caci se-apropie plecarea mantuitilor spre cer.

Dupa cum un mugur proaspat sau un fir de ghiocel
Prevesteste ca atrage primavara dupa el,
Tot asa sunt niste semne care au ceva de spus.
Ele prevestesc, in taina, revenirea lui Isus.

Primul semn e Cartea Vietii- Biblia, Cuvantul Sfant.
Vestea ei cand va ajunge sa strapunga-ntreg pamant,
Cand ajunge sa slujeasca tuturor de marturie,
Atunci este foarte-aproape Mesia pe nori sa vie.

Un alt semn, spunea Cel vesnic cu privire la sfarsit;
Oamenii vor fi fatarnici cum nici nu s-a pomenit.
Iubitori vor fi de sine, falsi si plini de rautate,
Fara mila, fara teama, frati pe frati s-or da la moarte.

Un alt semn vestind sfarsitul dureros si plin de-amar:
Vor fi mari deranjamente in sistemul planetar.

Iar in urma-un semn aparte: nu in sferele genunii,
Ci in locul Celui Sfant stand puterea uraciunii;
Dandu-se mireasma sfanta fara jertfa, fara-altar,
Fara sfanta partasie, dar si fara sfantul har.

Acest semn e chiar finalul! La-nceput apare tipic.
Insa, vai, ca el atrage fenomen apocaliptic!
In acele clipe grele vor fi cantece de jale,
Vor fi pleoape-nlacrimate si suspin pe sfanta cale.

Vor fi teascuri rezervate pentru smirna si aloe
Caci va triumfa pacatul ca in zilele lui Noe.
Se va ridica spre ceruri, de sub teascuri, un parfum,
desi firea n-o sa vada decat flacara si fum.

Cei ce au experienta in viata cu Hristos,
Aceasta, cu siguranta, le va fi de mult folos!
Caci in clipe ca acelea cu semnale derutante,
Daca n-ai convingeri proprii, nu poti sti de vei razbate.

Nu poti sti de ai puterea si curajul indeajuns
Ca sa mergi chiar si la moarte pentru crezul in Isus.
Nu poti sti de esti in stare sa tii steagul glorios
Cand va bate vijelia lepadarii de Hristos.

Dar de te-ai luptat cu tine si te-ai pregatit mereu,
De-ai trait neprihanirea si prin bine si prin greu,
De-ai stiut sa faci in graba sufletului tau aripa,
De-ai stiut ce-i renuntarea la placerile de-o clipa,

De-ai putut sa scoti din tine EU-ul cand a incoltit,
De-ai putut sa iei postura omului neprihanit,
Atunci poti cu siguranta sa fii omul elocvent,
Poti iesi la-ntampinarea oricarui eveniment!

Caci nu ti-ai legat de huma marele tau viitor,
Ci ti l-ai legat de Domnul, scumpul nostru Salvator.
Poti sa-ntampini cu caldura chiar si chinul cel mai greu,
Caci in tine e-o putere, un fior din Dumnezeu!...

Chiar de-ar fi sa ni se ia tot ce-am strans cu-adanci suspine,
Saraci si goi de-am ramanea, noi nu ne despartim de Tine!
Chiar de-ar fi sa fim ucisi de cei cu maini de sange pline,
Vom accepta sa fim rapusi, dar nu vom renunta la Tine!...

Fratilor, credinta noastra nu-i ceva la intamplare.
multi batjocoresc credinta! Fiecare da ce are!
Noi nu ne oprim aicea la pareri ce-s marginite.
Noi stim bine ca Hristos nu ne-nseala, nu ne minte!

II glorificam puterea si iubirea-I salvatoare
Si Il vom sluji pe El pan' la ultima suflare!
Pot sa vina orice vremuri, nu ne-nfrica, nu ne pasa!
Cu atat ne va zori sa ne indreptam spre casa.

Fratilor, luati aminte! Viata noastra-i trecatoare.
Daca azi suntem aici, nu suntem la intamplare.
Nu stim maine ce-o sa fie, nu stim timpul de-ndurare.
Insa Cel ce-a spus ca vine striga astazi: DESTEPTARE!

Vine vremea despartirii de hambarele de jos!
Vine vremea sa raspundem de nadejdea in Hristos!
Vine vremea sa-ti dai seama ce inseamna libertate,
Ce inseamna partasie, ce inseamna unitate!

Ce inseamna siguranta unui om evlavios,
Ce inseamna daruirea in lucrarea lui Hristos!
Vine vremea cand cu lacrimi vei canta o melodie,
Cand cu-adevarat trai-vei anii grei de pribegie...

Azi e vremea cand se cere pregatire, pocainta!
Vine vremea cand trairea va fi numai prin credinta.

Daca-ai sti ce-i vesnicia petrecuta cu Isus,
De-ai vedea Ierusalimul cel din Patria de sus,
N-ai mai sta deloc pe ganduri, n-ai mai sta pe la rascruci,
Ci-ai porni inspre Golgota, zi de zi mereu sa urci!

Ti-ai strivi pe nicovala EU-ul tau de fariseu
Si te-ai prabusi-n tarana sa te-mpaci cu Dumnezeu!
N-ar conta care-i paharul, n-ar conta chinul de-o clipa,
N-ar conta ca spune lumea ca din tine faci risipa.

Ci-ar conta sa stii atat: ca esti gata, pregatit.
Orisicand veni-va Domnul sa poti fi si tu rapit!
Si-ntr-un stol ca porumbeii vom zbura spre-un Sfant Liman.
Vom pleca pe totdeauna in eternul Canaan!

Amin!


Frate Aurel, ai scris o poezie grea, dar nemaipomenit de frumoasa, bine realizata. Ai dreptate a sosit vremea Desteptatarii si nu mai este mult pina ne vom despartii de toate asa cum spui in versurile tale, va venii Domnul Isus si asa cum ai scris noi toti ne dorim sa ajungem in eternul Canaan. Sa dea Domnul asa sa fie cu totii sa ajungem acolo unde este atit de bine, acolo unde vom scapa de toate cele rele.Domnul sa te binecuvinteze si sa iti dea pricepere sa scrii mereu asa de frumos. Sora Florenta Sarmasan.
Adăugat în 21/08/2011 de florenta.sarmasan
este o poezie deosebita pentru vremurile de acum; este un adevarat indemn la trezire si veghere;versurile sunt cutremuratoare... ca o sabie cu doua taisuri....ma bucur ca a fost postata pe site; fiti binecuvantati atat autorul cat si iubita sora Eunicia pe care o ascult cu mare placere pe recitari audio ;
Adăugat în 21/08/2011 de floridinmaracineni
complimenti. Un har deosebit
Adăugat în 23/08/2011 de 1954adina.9mai
Statistici
  • Vizualizări: 34170
  • Export PDF: 39
  • Favorită: 3
  • Comentarii: 3
Opțiuni